O ce veste minunata – Colinda traditionala – Vasile Florin Reut
Monthly Archives: decembrie 2015
Trei Pastori – Colind traditional – Vasile Florin Reut
Trei pastori – Colind traditional – Vasile Florin Reut
Buna seara la fereastra – Familia Reut, Colinda din Bucovina – Primiti cu colinda?
Dragii mei, se apropie sărbătorile de iarnă. Ne pregătim şi noi să colindăm la uşa sufletelor frăţiilor voastre. Chiar dacă sunt originar din Bucovina, m-am făcut si mă fac tuturor toate, urmând învăţătura Sfinţilor Părinţi.
Adică Bucovinean pentru Bucovineni, Moldovean pentru Moldoveni, Ardelean pentru Ardeleni, Dobrogean pentru Dobrogeni, Muntean pentru Munteni, Oltean pentru Olteni, Maramureşan pentru Maramureşeni, Crişan pentru Crişeni, Bănaţean pentru Bănaţeni… Şi nu în ultimul rând German pentru Germani…
De ce? Pentru că vă iubesc pe toţi!
La mulţi şi fericiţi ani şi sărbători binecuvântate, dragi prieteni de pretutindeni. Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă dăruiască tot ceea ce vă este de folos spre mântuire. Primiţi vă rugăm în dar, această frumoasă colindă traditională din Bucovina noastră dragă.
La Mulţi Şi Fericiţi Ani binecuvântaţi!
Dumnezeu cu Petru Sfant – Colind traditional – Vasile Florin Reut
Dumnezeu cu Petru Sfant – Colind traditional – Vasile Florin Reut
Copilule cu ochi senini – Vasile Florin Reut
Acasa alaturi de cei dragi ori departe de cei pe care ii iubiti sa aveti o zi linistita si binecuvantata alaturi de Domnul Dumnezeul nostru.
Toate cele bune, pace, liniste si binecuvantare tuturor!
Crăciunul înseamnă Hristos întrupat, și nu festivism secularizat
Ne apropiem de praznicul Nașterii Domnului, o sărbătoare ce ne mângâie sufletele răcite, adeseori prăduite de curentele secularizante contemporane. De aceea, vă îndemn să călătorim duhovnicește la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce „ne-a făcut cunoscut Domnul” (Luca 2, 15).
Să mergem la peșteră, zic, pentru a ne întări credința, făcând mai vie mărturisirea în sufletele noastre, căci, din păcate, fie că observăm sau nu, traversăm o perioadă nu prea limpede.
Nasterea Domnului
Lumea a devenit extrem de apatică, din pricina unui flagel care distruge nemilos credința de multe veleaturi a neamului nostru. Un accentuat indiferentism religios, îndesite atacuri furibunde asupra instituției Bisericii, desacralizarea acerbă a sărbătorilor sfinte – toate la un loc se căznesc, parcă, să-L alunge pe Domnul Hristos din viața, ba chiar din istoria poporului român.
Unei asemenea crunte îndârjiri, Dumnezeu-Copilul îi răspunde cu dragoste. Nu a încetat să ne iubească, să-Și dorească a ne mântui. Din păcate, mulți dintre noi rămân indiferenți, reci, bicisnici în a înțelege, în a simţi taina necuprinsei iubiri dumnezeiești.
Se va naște și anul acesta Domnul. Dar va fi cu siguranţă mai trist, mai îngândurat ca anul trecut. De ce? Între timp, am devenit și mai necruțători dușmani ai Lui, contestându-I virulent învățătura, dragostea, jertfa.
Din fericire, încă mai sunt mulți frați români care-și petrec frumos viața în Hristos. Candela credinței le pâlpâie în inimi, iar untdelemnul faptelor bune se găseşte din belșug. Pentru ei, dar și pentru ceilalți: răzvrătiții, încremeniții duhovnicește, Domnul totuși vine! Vine să Se nască tainic în Betleem, dar și în sufletele celor care și le-au pregătit ca pe nişte curate, luminate peșteri, unde Pruncul Sfânt Se va sălășlui încă un an Citeste tot articolul
Scrisoarea părintelui Vasile Florin Reuţ către credincioșii parohiei Straubing, la sfarsit de an 2015
Dragii mei, vă scriu din nou, pentru a doua oară în acest an, din cei peste cinci ani petrecuți împreună! De ce m-am gândit să vă scriu din nou? Este o întrebare pe care bănuiesc că o aveți cu toții în minte!
Vă mai amintiți de luna iunie 2010 când am venit paroh şi am înfiinţat această parohie împreună cu o parte din frăţiile voastre? Și eu îmi amintesc cu drag! La prima Sfântă Liturghie pe care am săvârşit-o au fost doar 2 persoane în biserică, în afară de familia preotului. Doamne, ce emoţii mari am avut cu toţii…
Parintele Paroh Vasile Florin Reut, Biserica Ortodoxa Romana „Sfintii Imparati Constantin si Elena” Straubing si „Nasterea Maicii Domnului” Passau
Vă mai amintiți că parohia noastră nu avea cele trebuincioase desfășurării Sfintelor Slujbe? Și eu îmi amintesc!
Și îmi amintesc cu drag că atunci când v-am cerut să mă sprijiniți și să ne asigurăm tot ceea ce e normal să aibă o parohie, în câteva luni lista de donatori s-a umplut și aproape toate obiectele bunei desfășurări a cultului nostru au fost donate!
De atunci am simțit că noi aici la Straubing suntem mai mult decât o parohie, noi suntem o familie! Cei peste 5 ani pe care i-am petrecut împreună mi-au adeverit faptul că simțămintele de la început au rămas aceleași, iar acum la sfârşit de an 2015 Citeste tot articolul
Pe urmele lui Hristos ajungem la cer
Într-o noapte stând la rugăciune un bătrân monah a avut o descoperire de la înger. A văzut un drum lung, un drum care pornea de pe pământ şi se ridica în aer, până se pierdea în nori şi de acolo se îndrepta spre cer. Dar nu era un drum uşor, ba chiar că era o cale plină de piedici, presărată cu cuie ruginite, pietre tăioase şi ascuţite, cioburi de sticlă.
Oamenii mergeau pe acel drum desculţi. Cuiele se înfingeau în tălpi, picioarele multora erau însângerate. Dar oamenii nu renunţau: doreau să ajungă în cer. Însă orice pas aducea durere, iar drumul era încet şi greu.
Apoi, l-a văzut pe Iisus cum mergea înainte. Şi El era desculţ. Mergea încet, dar cu hotărâre. Şi nu se rănea la picioare. Iisus urca fără încetare. În sfârşit, ajunse în cer şi acolo se aşeză pe un tron aurit.
Pe urmele lui Hristos ajungem la cer
Privea în jos, la cei care se străduiau să urce. Îi însufleţea cu privirile şi gesturile Sale, îi îndemna să meargă pe urmele Sale Citeste tot articolul
Vizitele Pastorale de Crăciun şi de Bobotează: de ce este necesar să se înscrie creştinii pentru aceasta aici în Diaspora
„Părinte, pe noi nu trebuie să ne întrebaţi şi nu trebuie să ne mai înscriem pentru vizitele pastorale, veniţi fără să vă anunţaţi la noi, căci vă primim cu drag…”
Dragi prieteni, datorită faptului că am primit în ultimul timp destul de multe astfel de mesaje de la bunii noştri credincioşi, doresc să vă explic de ce este necesară înscrierea pentru aceste vizite pastorale şi de ce parintele nu va veni decât la cei care se înscriu.
În România este cu totul altă situaţie: la ţară, cât şi la oraş, un grup (de obicei format din copii) pornesc înaintea Părintelui la casele credincioşilor cu urarea tradiţională „Chiralesa” sau „Chiraleisa”, urare ce provine din grecescul „Kyrie eleison” şi care înseamnă de fapt „Doamne miluieşte”.
Vizitele Pastorale de Craciun si de Boboteaza
Când aud această urare, creştinii ştiu că se apropie Părintele, iar cei care sunt acasă precum şi cei care doresc să-l primească pe Părintele pentru a le binecuvânta casele, deschid uşa şi îl aşteaptă. Părintele începe dintr-un capăt de sat sau de stradă (la oraş) şi merge până când îi colindă pe toţi enoriaşii din respectiva localitate.
Acest lucru, din păcate noi aici în Diaspora Germană nu îl putem face datorită faptului că oamenii se află la distanţe de ordinul zecilor si chiar sutelor de kilometri de Biserica noastră Citeste tot articolul
Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului
Cele trei perechi de câte două aripi ale serafimilor din vedenia sfântului proroc Isaia din templu, cu două acoperindu-şi feţele, cu două acoperindu-şi picioarele şi cu două zburând spre tronul Dumnezeirii Celei ce S-a arătat (Isaia 6, 1-7), ar putea preînchipui cele trei părţi duhovniceşti ale temei noastre teologice şi arhiereşti: „Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului”.
Prin rugăciunea lui personală, de dimineaţă, de zi şi de seară, prin rugăciunea „Doamne Iisuse…” şi prin conştiinţa atotprezenţei lui Dumnezeu şi conştiinţa celui dintâi dintre păcătoşi, întemeiată pe smerenie şi dragoste, preotul umblă cu Dumnezeu precum Enoh, se roagă răstignit în rugăciune precum Moise pe munte, adeseori prin şiroaie de lacrimi precum Ana, mama lui Samuel, la uşa cortului de la Şilo şi precum psalmistul David; îmbrăcat în sacul umilinţei şi prăbuşit în cenuşa nevredniciei, precum prorocul Daniel în Babilon.
Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului
Prin rugăciune, preotul urcă pe Tabor şi coboară în Ghetsimani, cutremurându-şi sufletul, precum locul de rugăciune al primilor creştini din Ierusalim şi închisoarea lăuntrică, precum temniţa Sfinţilor Apostoli Pavel şi Sila din Filipi. Preotul este prietenul vameşului smerit din templu şi practicantul stăruitor al rugăciunii acestuia: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!” (Luca 18, 13).
Rugăciunea personală este rug aprins în sufletul preotului, stâlp de foc în conştiinţa lui şi car de foc în inima lui, toate acestea în lumina, flacăra şi nimbul limbii de foc a Sfântului Duh de la Rusaliile hirotoniei lui întru preot.
Rugăciunea personală a preotului este cădelniţa de aur (Apocalipsă 8, 3) în care se aprinde şi arde neîncetat această tămâie binemirositoare a convorbirii lui lăuntrice cu Dumnezeu, acasă, în biserică, în parohie şi oriunde în lume Citeste tot articolul