După ce am străbătut, nu tocmai uşor, un drum de ţară care îţi dă senzaţia că se pierde în apele lacului Oltina, am ajuns, în sfârşit, la marginea lumii, pentru că nimic nu defineşte mai bine sfântul lăcaş al Mânăstirii Strunga. Aici, în locul acesta auster, unde vântul de stepă îţi brăzdează faţa, doar duhul monastic te readuce la normalitate. Aici am ascultat povestea de viaţă a maicii Filareta Băltăreţu, stareţa acestei sfinte mânăstiri, şi m‑am cutremurat. Am ascultat, am lăcrimat şi mi‑am reconfirmat mie însămi că… viaţa bate filmul!
Drama unei familii din zona Argeşului
Ajunsă mult mai târziu în Dobrogea, maica Filareta îşi are obârşia în zona Argeşului, la Priboieni. Pentru că voiam să aflu mai multe lucruri legate de sfinţia sa înainte de a ajunge la viaţa monahală, am rugat‑o să‑mi povestească, pe rând, cele mai relevante momente din viaţa pe care a trăit‑o în lume.
Despre copilărie vorbeşte cu lacrimi în ochi, pentru că, la numai patru ani, a rămas orfană, trăind de atunci şi până în prezent ca într‑un vis urât:
„Deşi eram foarte mică, îmi amintesc cum, într‑o bună zi, părinţii mei au plecat la Câmpulung Muscel să facă nişte cumpărături, pentru că în curând aveau să cunune nişte tineri. Eu aveam la vremea aceea patru ani, fratele meu – doi ani, iar mama era însărcinată cu cel de‑al treilea frate al nostru Citeste tot articolul
