Probabil este cea mai frumoasă și înțeleaptă parabolă despre dragoste. Parabola despre iubire și despărțire!

La marginea câmpului stătea Iubirea și Despărțirea și admirau un cuplu de tineri. Despărțirea îi spune Iubirii:

– Punem pariu că îi despart?

Familie…

Iubirea zice:

– Așteaptă! Lasă-mă să fac doar o încercare, iar după poți să te apropii de ei oricât vrei și vom vedea atunci dacă îi vei putea despărți.

Iubirea s-a apropiat de cei doi tineri, i-a atins, i-a privit în ochi și a văzut cum între ei s-a aprins scânteia. Dragostea s-a îndepărtat:

– Acum, e rândul tău.

Despărțirea a răspuns:

– Nu, acum nu pot face nimic. Acum inimile lor sunt pline de iubire. Voi veni mai târziu.

A trecut timp. Despărțirea s-a apropiat de casa lor și a văzut o familie tânără cu un copil. A sperat că dragostea a trecut și, prin urmare, despărțirea a trecut pragul casei. Dar, privindu-i în ochi, a văzut Recunoștință. S-a întors și a decis să revină mai târziu.

A mai trecut timp și Despărțirea iar a început să le de-a târcoale – în casă se auzeau glasurile copiilor care își întâmpinau tatăl obosit după o zi de muncă; iar mama îi privea cu dragoste. A sperat că măcar de această dată îi va putea despărți, pentru că Iubirea și Recunoștința ar fi trebuit să plece de mult din inimile lor, dar le-a citit în ochi Respectul și Înțelegerea. „Voi veni mai târziu” – și-a zis ea.