Discutand despre cele sfinte, un om ii spuse unui calugar:

– Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg la Biserica. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp si mi cred ca este neaparat sa mergi. Este suficient sa crezi in Dumnezeu si atat.

– Fiule, ii spuse atunci calugarul, ai o camasa foarte frumoasa…

Nedumerit, omul nu a mai stiut ce sa zica, insa calugarul a continuat:

– Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa?

– Da, raspunse omul.

– Dar doua zile, o porti?

– S-ar putea.

– Dar o saptamana sau o luna, o porti?

– Nu, parinte, bineinteles ca nu.

– De ce? – il mai intreba calugarul ca si cand nu ar fi priceput.

– Fiindca se murdareste si trebuie spalata. Abia dupa aceea o iau iarasi pe mine, cand este curata si frumoasa.

– Pai, vezi, fiule! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi, la fel si sufletul se „murdareste” de pacate si rautate si cum l-ai putea curata daca nu la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Domnului?!

„Intra in Biserica si te caieste! Aici nu se trage la judecata, ci se da iertarea pacatelor.” ( Sfantul Ioan Gura de Aur)