Cuvânt din apostolicele hotărâri, despre cum se cuvine crestinilor a viețui.

Aşezătorul de Lege al israilitenilor, Moise, a zis, ca din partea lui Dumnezeu: „Iată, am dat înaintea feței voastre, calea vieții și calea morții; deci, să-ți alegi ție viața, ca să fii viu”.

Dar noi, urmând mai ales Învățătorului Hristos zicem: „Două căi sunt: una a vieții, iar alta a morții”.

Deci, întâi este calea vieții, care pune lege așa: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul tău și pe aproapele tău, ca pe tine însuţi și, pe scurt, ceea ce nu voiești pentru tine însuți, aceea nici altuia să nu faci”.

Să binecuvântezi pe cei ce te blestemă pe tine; roagă-te pentru cei ce te mânie pe tine. Să iubești pe vrăjmașii tăi. Că ce folos vă este vouă, zice, dacă iubiți pe cei ce vă iubesc pe voi, că și păgânii așa fac.

Lasă-te de poftele tinerești.

De te va lovi cineva peste un obraz, să-i întorci lui și pe celălalt. De te va lua pe tine cineva cu sila o stadie de loc, mergi cu dânsul două. Celuia ce vrea să se judece cu tine, ca să-ți ia haina ta, să-i lași lui și cămașa. Și, de la cel ce-ți ia ale tale, să nu le ceri înapoi. Celui ce cere, dă-i, și, pe cel ce voiește să se împrumute de la tine, să nu îl respingi.

Să te sârguieşti a da tuturor ceea ce este drept și din ostenelile tale cele drepte.

Să cinstești pe sfinți.

Să nu ucizi.

Să nu desfrânezi. Ferește-te de păcatul sodomiei, pentru că blestemat este tot cel ce face unele ca acestea, că nu va fi, între fiii lui Israel, cel ce se desfrânează.

Să nu furi, pentru că Acan, furând în Ierihon, ucis cu pietre a plecat din viață, iar Ghiezi, mințind pentru furtișag, a moștenit lepra lui Neeman. Iuda, furând bogăția cea pentru săraci, a vândut și pe Domnul și, căindu-se, s-a spânzurat. Iar Anania și Safira, furând din ale lor și ispitind pe Duhul Domnului, îndată au murit, după cuvântul lui Petru, Apostolul.

Să nu vrăjești, să nu otrăvești, să nu faci farmece, pentru că fermecătorul zice, nu face vii, ci ucide pe prunci în pântece; toată zidirea care a primit suflet de la Dumnezeu, fiind ucisă cu nedreptate, se va răzbuna.

Să nu poftești țarina aproapelui, nici femeia lui, nici boul, nici calul lui. Să nu-l asuprești pe el cu jurăminte, că s-a zis: „Să nu juri strâmb”.

Să nu clevetești, că cel ce clevetește mânie pe Cel ce l-a făcut pe el. Să nu fii pomenitor de rău, că osânda pomenitorilor de rău este moartea. Să nu fii limbut, că omul limbut nu se va îndrepta pe pământ, și curse tari îi sunt omului buzele lui. Ferește-te să nu-ți fie cuvântul tău deșert. Pentru tot cuvântul zadarnic, vei da răspuns și din cuvintele tale sau te vei îndrepta, sau te vei osândi.

Să nu minți, că va pierde Domnul pe toți cei ce grăiesc minciuna.

Să nu jefuiești pe fratele tău. Să nu fi fățarnic, ca să nu-ți fie partea ta rânduită cu fățarnicii.

Să nu te mândrești, că Domnul stă împotriva celor mândri.

Să nu te rușinezi de cei de față, la judecată, că a Domnului este judecata.

Să nu urăști pe fratele tău în inima ta. Cu mustrare să mustri pe fratele tău, zice, ca să nu ai păcat pentru dânsul.

Să fugi de tot răul și să nu te temi.

Să nu fii mânios, nici măreț, nici iute, nici îndrăzneț, ca să nu iei răsplătirea lui Cain, a lui Saul și a lui Ioab. Că, cel dintâi, adică, a ucis pe Abel, fratele său, pentru că s-a aflat el mai bun la Dumnezeu, iar Saul prigonea pe David, cel ce a biruit pe Goliat, fiindcă a pizmuit laudele cele frumoase, pe care dănțuitoarele i le aduceau lui David. Iar Ioab a ucis doi viteji conducători de oaste, pe Avenir și pe Amesis, tot din pizmă.

Să nu faci farmece, nici descântece, nici să te deprinzi la învățătura rea, că toate acestea strică Legea.

Să nu grăiești vorbe de rușine, nici să faci cu ochiul, nici să fii bețiv, că, dintru acestea, se ajunge la desfrânare și la adulter.

Să nu te încrezi în vise, că vrăjitorie faci, ca să nu te amăgești pe tine și pe alții.

Să nu iubești aurul, ca nu, în locul lui Dumnezeu, să slujești lui Mamona.

Să nu fii măreț, ca un fariseu, că, cel ce se înalţă, se va smeri. Și cel măreț, între oameni, urât este înaintea lui Dumnezeu.

Să nu fii aspru, nici grabnic la mânie, că amândouă duc la desfrânare. Ci, fi răbdător și blând, întru înțelepciune, pentru că cei blânzi vor moșteni pământul celor vii.

Să nu fii îndrăzneț, că omul îndrăzneț cade în rele.

Să nu cerți pe slujitorul tău, întru mânia sufletului tău, ca nu cumva să suspine din pricina ta, căci, atunci, va fi asupra ta mânia lui Dumnezeu. Să nu faci nedreptate, zice, nici unui om, ca să nu te blesteme pe tine. Că pe cel ce te blestemă, întru mânia sufletului său, îl va auzi Făcătorul lui.

Pe frați și pe cei de aproape ai tăi să nu-i treci cu vederea, că pe ai tăi, zice, pe cei de o seminție, să nu-i urăști.

Să nu intri la rugăciune în ziua vicleșugului tău, mai înainte de a îmblânzi mânia ta.

Pătimirile cele ce ți se întâmplă ție, să le primești cu liniște, iar ispitele, fără de necaz, știind că plată, de la Dumnezeu, ți se va da ție, precum lui Iov și lui Lazăr.

Pe cei ce-ți grăiesc ție cuvântul lui Dumnezeu, proslăvește-i și să-ţi aduci aminte de ei, ziua şi noaptea, să-i cinstești pe ei, ca pe niște mijlocitori buni ai tăi, că unde este învățătura lui Dumnezeu, acolo și Dumnezeu este.

Să cauți în toate zilele la fețele sfinților bărbați, ca să le cinstești cuvintele lor și ca să nu intri în vrajbă cu dânșii aducându-ți aminte de Core, Datan și Aviron, care au supărat pe Moise și i-a înghițit pământul.

Această cale este calea vieții, despre care am vorbit până acum.

Iară calea morții este aceea ce se lucrează prin înstrăinarea de cunoștința lui Dumnezeu, adică prin faptele cele rele văzute, precum sunt: desfrânările, uciderile, și celelalte.

Iar de voim să ne izbăvim de toate răutățile acestea ce zac asupra noastră, apoi, să iubim înfrânarea de la mâncare și băutură, precum a zis Apostolul: „Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceți”.

Iar celor lacomi le zice: „Pântecele lor este Dumnezeul lor și rușinea lor este slava lor”.

Și iarăși, prin Proorocul zice Domnul: „Fiți sfinți, precum și Eu sfânt sunt”.

Aceluia să-I înălțăm slavă, nu numai cu cuvintele, ci și cu faptele noastre cele bune, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I Se cuvine slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sursa: Proloagele sau Vietile Sfintilor