„Când Dumnezeu vrea să salveze un om, trimite pe cineva să-l iubească.”
♥️😘🥰🤗♥️

La Mulţi Ani Fericiţi şi Binecuvântaţi alături de cei dragi, draga mea Detişor Bernadette Reut! Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce ai fost, eşti şi vei fi!
Te iubesc! 🙏🤗❤️🥰😘🎂🍾

Vă mulţumesc şi vouă, oameni buni, frumoşi şi minunaţi, pentru toate mesajele şi susţinerea acordată. Vă îmbrăţişez şi vă binecuvintez cu tot sufletul! 🙏🤗❤️

PREOTEASA: Când Dumnezeu vrea să salveze un om, trimite pe cineva să-l iubească

***

PREOTEASA

Imediat după hirotonia întru preot, am primit copia unei scrisori către un preot tânăr, proaspăt hirotonit din partea duhovnicului său, în care duhovnicul îi dă niște sfaturi practice despre viitoarea misiune a tânărului în care îi subliniază cele ce urmează: „prioritățile tale să fie în această ordine: sănătatea, familia și abia apoi preoția”.

Nu am dat prea multa importantă acestui citat, pentru că sănătos eram, soția mi-o iubeam, deci dă-i înainte cu preoția, cu misiunea, cu slujirea, cu predica, cu cateheza, cu mutatul munților.

Doar că … realitatea din teren m-a izbit atât de tare, încât nici acum nu sunt 100% revenit. Și poate nu voi fi niciodată.

Răutatea oamenilor și a sistemului a venit peste sufletul meu tânăr ca un tsunami pe nepregătite. La început de preoție ai două variante. Doar două: să fi pe placul oamenilor și să-ți meargă bine, să fi iubit (adică să fi popă), sau să încerci să fi pe placul lui Hristos (să fi cu adevărat Părinte) și atunci să te ții, căci tsunami-ul este inevitabil.

Sănătatea după doar doi ani a început să fie nu tot mai slabă, ci în cădere libera. Atunci am văzut acea latură a soției mele pe care nu o știam: latura de preoteasă.

Generația mea își mai aduce aminte probabil de acele desene animate „Copiii de la 402”. Este un episod cu numele „Un Crăciun ca Nancy” în care copiii jucând o scenetă cu Moș Crăciun, Nancy, care o interpretează pe doamna Craciun se plânge că ea lucrează tot anul și Moș Crăciun primește toate laudele.

Cam așa este și cu preotesele. În față este mereu preotul. El slujește, el predică, lui i se sărută mâna, lui i se mulțumește. Preoteasa nu este văzută decât la slujbe, unde stă cuminte și smerit în spate, când se împărtășește, de obicei ultima și când își aduce pruncii la împărtășit.

Deci pentru multă lume, ea este doar soția preotului, nu ar avea vreun rol prea important.

Realitatea este alta însă. Căci sufletul de preoteasă este cel care își mângâie soțul când vine trist de la biserică sau când este oropsit de către „cei mai mari…” Inima ei plina de dragoste față de preot și de parohie este cea care îi dă putere preotului să meargă mai departe.

Câteodată este nevoie și ca preotul să împrumute dragoste din inima ei, când inima lui este sfâșiată de către toți.

Răbdarea ei în suferințele și greutățile din parohie este cea care nu-l lasă pe preot să cadă în iadul deznădejdii. Jertfa ei de a trai de multe ori în înfundături uitate de lume, în sărăcie, renunțând la propria ei tinerețe este imboldul ca preotul să fie statornic și să-și potolească instinctul de a fugi oriunde pentru ca familia lui să aibă un trai mai bun.

Scuipările și hula din partea oamenilor pe care se face că nu le vede îl face pe preot să-și iubească necondiționat comunitatea. Slujirea pentru soțul ei când acesta este bolnav și în neputință este responsabilă pentru faptul ca lumea îl vede pe preot și duminica sau sărbătoarea următoare slujind. Simplitatea ei este scara pe care un preot coboară în smerenie, poate fiind mânat de patima mândriei.

Și multe altele …

Toate acestea nu se vad din față. Dar în spatele unui preot slujind este o preoteasa puternică și care a jertfit tot pentru slujirea lui. Să nu mai vorbim despre sufletul preotesei care vede și trăiește toată viața cu ideea ca soțul ei trebuie să-și împartă dragostea pentru ea cu dragostea pentru Hristos, Biserică, oameni.

Când eram în liceu, cineva m-a întrebat cu naivitate: ce facultate trebuie sa facă o femeie ca să fie preoteasă? Pare amuzantă întrebarea și răspunsul pare simplu: să fie soția preotului. Însă nu orice soție poate fi preoteasă. De acest lucru vă asigur eu. (Aviz tinerilor teologi).

Atunci am înțeles scrisoarea…

Ca preot, sănătatea trebuie să fie pe primul loc, căci neavând sănătate nu ai nici familie, nici biserică.

Totodată având sănătate, dar neavând pace în familie prin faptul că ai o preoteasă rea, iarăși nu poți avea Biserică.

Aceste lucruri nu sunt valabile pentru preotii călugări bineînțeles. La ei mireasa lor este biserica însăși și calea și lupta lor este alta.

Ferească Dumnezeu de preotesele rele, îngâmfate și proaste. Ele sunt sfârșitul preoției unui preot. Am văzut și din alea și bieții mucenici, căci nu mai sunt doar preoti, doar Dumnezeu va ști cum o vor scoate până la capăt …

PREOŢI, IUBIŢI-VĂ PREOTESELE!

În spatele oricărui preot bun se află un suflet bun de preoteasă!

Preot Dorian Oprișor