Sfântul Antonie fiind cu ucenicii, îi întrebă:

– Ce este mai important pentru mântuire?

Ucenicii îi răspund:

– Rugăciunea.

– Nu, răspunde Sfântul Antonie.

Apoi ucenicii continuă să înşire faptele pe care le considerau mai importante: Postul, privegherea, smerenia, îngrijirea săracilor şi a bolnavilor, primirea de străini, milostenia, dragostea faţă de om, la care ei au primit răspunsul:

– Nu este adevărat!

Apoi Sfântul Antonie le-a spus:

– Cel mai important lucru este dreapta socotinţă (discernământul). Toate faptele de mai sus trebuie făcute, dar cu dreaptă socotinţă.

Zis-a iarăşi: sunt unii care şi-au topit trupurile lor cu nevoinţa şi pentru că nu au avut ei dreaptă socotinţă, departe de Dumnezeu s-au făcut.

De foarte multe ori săvârşim anumite nevoinţe dar pentru că sunt fără dreaptă socoteală, pot fi atinse de mândrie, de iubire de sine, de slava deşartă, de habotnicie, de dispreţ faţă de cei ce nu pot face ceea ce noi facem şi aşa mai departe.

Ajută-ne Doamne să dobândim dreapta socotinţă şi simplitatea minţii şi a faptelor noastre, ca nimic din ceea ce facem sau vom face să nu ne ridice cu mintea peste semenii noştri în vreun fel sau altul!

Întotdeauna când reuşim să facem ceva, să credem cu tărie că am făcut ceea ce eram datori să facem.

Să nu aşteptăm cumva vreo răsplată de la semenii noştri şi nici măcar de la Dumnezeu pentru vreun lucru împlinit, ci să fie doar faptele fireşti ale fiinţei nostre unite cu Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Amin!