La o margine de codru ,pe-o colina însorită
Lângă potecuta-ngustă, stă o cruce părăsită
Răstignit in patru cuie, prăfuit de ani și vreme
Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne !
Doar un biet copil ce zilnic paste turma de mioare
Se oprește să se-nchine, și se-ntreaba cu mirare:
,, – Cât mai poți să rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea,
Nu Ți-e frica de-ntuneric când se-asterne-n codru noaptea ?
Nu Ți-e foame, nu Ti-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colt de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă…azi îmi dă…dar nu știu, mâine !
Ți-am adus un colt de pâine, e mai veche dar e bună
Sunt prea mic…nu pot ajunge, să-ți dau jos acea cunună
Și să-Ti scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns
Cum sa fac, că-s mic, Hristoase și n-ajung așa de sus?
Ți-am adus și apă rece, că Ți-o fi amar și sete
Ei Ți-au dat oțet și fiere,da’ zic: Dumnezeu să-i ierte !
Că și astăzi trec grăbiți și nu vor să se oprească,
Chinul să Ți-l ușureze, setea să Ți-o ostoiască !
N-ai nici haină, n-ai nici cușmă, pentru când o fi mai rece
Dar îți las a mea cămașă, că nu știu când ‘oi mai trece
N-am mai multe că aș vrea ,să-ți mai las să ai de schimb
Dar, ce vad ? Sau mi se pare? Ai în jurul Tău un nimb?
Ooo…nu pot să cred Hristoase, că-ntinzi mâna către mine
Că nici cuiul nu mai poate, răstignit a Te mai tine !”
,, -Drag copil, grăiește Domnul, Crucea mea n-ar mai fi grea,
Dacă ar veni cu toții, cu iubire lângă ea.
Și eu sunt Păstor la oi,mi-am dat viata pentru ele,
Multe au plecat din statul, eu le caut cu durere
Și le-astept sa se întoarcă, să le mân către păsune
Cu iubirea mea cea sfântă,eu le strig ca să se-adune!
Tu ești mic, da-n suflet mare și bogat cum alții nu-s
C-ai întins un colt de pâine si-ai dat apă lui Iisus
Și-ti voi da, când va fi vremea, apa vie și merinde
Viață veșnică și Raiul, pentru dragostea-ti fierbinte !”
Și i-a pus Hristos pe creștet, mâna Sa cu răni de cui,
Si-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui
Binecuvântând orfanul și gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce, pentru cei ce vor mai trece !
Eliana Popa