Nu mergerea la anumite biserici, aducerea unor anumite daruri, sau aprinderea unui anumit număr de lumânări, așezate într-un anumit fel, este ceea ce ne ajută si ne salvează.

Dacă noi evităm a ne aduce pe noi înșine dar lui Dumnezeu, prin schimbarea vieții noastre în bine, toate celelalte daruri ale noastre sunt respinse și toate sunt numite de Mântuitorul „urâciunea pustiirii în locul cel Sfânt”.

Trebuie să fim convinşi că nu putem să mergem la Dumnezeu pe ocolite, şi să-l silim a ne împini cererile noastre nedrepte şi vătămătoare sufletului.

Sursa: Protos. Nicodim Măndiță, Cum să ne purtăm în Sf. Biserică, Editura Agapis, 2005, p. 147

Vorbeşte, Doamne, căci sunt rob…