dec. 13 2012

Casatoriti sau nu trebuie sa cititi asta: Poveste de dragoste

… si chiar daca e asa de lung, cititi pentru ca merita cu adevarat!

În timp ce soţia mea servea cina, am luat-o de mâna şi i-am spus: „Trebuie să-ţi vorbesc”

Ea a dat din cap şi a mâncat calma. Am vazut durerea in ochii ei… acea tristeţe care imi blocheaza gura… Mi-am facut curaj şi i-am spus: „Vreau sa divorţam”.

Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet: „De ce?”

In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea. Eu ştiam ca ea vroia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde… a pierdut inima mea, din cauza altei femei… Ana!

Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea… am fost aşa de trist… m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care aspune ca sotiei mele i-ar rămâne casa, masina si 30% din magazin.

Atunci când a văzut actul de separare l-a rupt in sute de bucăţi: „Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!”

Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine… pentru toate energiile… dar nu am putut face altceva… acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgita… ideea de divorţ a inceput să devină realitate.   

Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor… scria, nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare… am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana. In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou… M-am întors şi am continuat să dorm.

Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine, cu niste condiţii pentru a „accepta divorţul”. Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina… si nici magazinul. Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat… raţionamentul său a fost simplu: „Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu trebuie sa-l ingrijoram cu problemele noastre”.

Am fost de acord… cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere: „Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată… dar în această lună, în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de la iesire”.

Am crezut ca si-a pierdut mintea, dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară. I-am povestit si Anei… Ana care a inceput sa rada spundând: „Indiferent ce trucuri a inventat soţia ta… spune-i ca esti al meu”.

De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă „confidenţialitate”, aşa ca, atunci când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat… dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand: „Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe”!

Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea… am mers zece metri, cu soţia mea, în braţe… Ea a închis ochii şi a spus încet: „Nu-i spune nimic despre divorţ…te rog”.

Am fost de acord. Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit… şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.

A doua zi, am fost mai relaxat… ea se sprijinea pe pieptul meu… Am simtit parfumul ei pe bluza mea. Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat… am realizat ca nu mai e atât de tânără… câteva riduri pe fată… fire de păr albe…

M-am intrebat: „ce am făcut de am redus-o, astfel?”

A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi… aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil…, pentru ca urma sa ne apropie mai mult şi mai mult. Nu am spus nimic din respect pentru Ana!

Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede. Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic… şi pentru faptul că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera.

Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte… a încercat totul… şi a zis: „Hainele imi sunt mari”.

Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate… Deci, de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie… prea multă durere şi suferinţă. Fară să imi dau seama am atins părul ei… fiul nostru, a intrat brusc în camera noastră şi a spus: „Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe” … pentru el devenise un moment fundamental al vieţii sale.

Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortiul. Am inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit… Am vrut să plâng.

Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus: „Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitatea cu tine”.

Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina. Sotia mea a ramas acasa. M-am dus la muncă… dar la un moment dat am trecut prin fata casei lui Ana m-am oprit… şi am fugit în sus pe scări… ea m-ia deschis uşa şi i-am spus: „Iarta-ma… dar nu vreau sa divorţez de soţia mea”…

S-a uitat la mine şi a spus: „Eşti nebun?”

I-am răspuns: „Nu… e doar că îmi place soţia mea… a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat… dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele!”

Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata. Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori. I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: „Ce vreti sa scrieti pe bilet?”

Eu i-am raspuns: „Nu imi pasă de nimic, dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti!”

Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze… dar soţia mea… era pe podea jos… moarta.

Ea lupta impotriva cancerului! Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla… am fost ocupat cu Ana. Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca ea ştia că era pe moarte. „Deci… ca fiul nostru să nu sufere traume, i-a rămas imprimat în memorie… ca are un tată minunat şi o mamă iubitoare!”

Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie… nu casa… nu masina… nu bani… acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta.

Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită… intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste.

Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem. Sa luam aminte!

In cazul in care aceasta povestire v-a placut, transmiteti link-ul site-ului nostru si prietenilor si cunoscutilor dumneavoastra:
http://www.credinta-ortodoxa.com/poveste-de-dragoste-casatoriti-sau-nu-trebuie-sa-cititi-asta/

Va doresc tuturor pace, bucurie, liniste sufleteasca, intelegere in familii si binecuvantare!

Cu toata dragostea,
parintele Vasile Florin Reut

62 comments on “Casatoriti sau nu trebuie sa cititi asta: Poveste de dragoste”

  1. O poveste adevarata care m-a atins la suflet ,pacatele noaste le platim mai devreme sau mai tirziu .Doamne ajuta parinte !

  2. un vers dintr un cantec popular spune”cine iubeste si lasa Dumnezeu sa-i dea pedeapsa”. A lasat, a lovit in inima deja zdrobita de boala, si a primit pedeapsa:toata viata va trai cu regretele care din pacate nu-i vor ajuta la nimic. Iubiti, iertati si iar iubiti-va jumatatea… Domnul sa fie cu noi

  3. pot sa spun ca acum traiesc aceiasi poveste ca si cea mentionata mai sus…doar ca el a plecat…fara sa mai dea nici un semn…..poate ca rugaciunea va fi mai puiternica si i-l va lumina sa mearga pe drumul cel bun….si sa aprecieze la adevarata valoare…ceia ce am fost noi pt el……nu poti sa nu versi o lacrima citind aceasta poveste..oricat de tare ai fi…..de fire…..

  5. Povestea este trista .DAr arata diferenta o femeie care in ultimile ei zile de viata a stiut sa-si faa sotul sa-si aduca aminte de FEMEIA de care s-a indragostit odata si a format o familie si alta femeie pentru care valoarea familiali nu are nici-o valoare.Sotul a ramas cu o durere imensa pentru lectia pe care i-a dato.

  6. daca te gîndești bine apreciezi valoarea dupa ce o pierzi si vezi ca nu o mai ai dar in tot acest timp a fost lînga tine ….
    Minunat

  7. am ramas fara cuvinte…sunt o familista convinsa de 22 ani dar uneori sunt lucruri greu de suportat si cel cara sufera mult e femeia

  11. Este multa pilda si mult adevar in acesta poveste, eu care mi-am pierdut sotul nu de mult stiu ca e bine sa pretuiesti clipa si sa te bucuri de tot ce ti-a daruit Dumnezeu ….

  13. Esenta din aceasta pilda, dupa umila mea parere, ar fi iubirea fata de sufletul pereche, in mod neconditionat. Asa am jurat in fata Domnului : pana cand moartea ne va desparti si nu pacatele ocazionale care, cu un mic efort, pot fi iertate…

  14. pacat ca nu stim sa pretuim ceea ce avem….uitam cum e dragostea… ne plictisim de cei ce ii avem langa noi. consider ca de fiecare data cand simtim ca ceva nu merge intre noi ca soti sa ne aducem aminte de primele clipe care ne-au unit. Sa reimprospatam clipele petrecute impreuna. toti gresim dar iubirea invinge intotdeauna. sa nu ne lasam amagiti de lucrurile trecatoare. sa credem in taina casatoriei.

  15. frumos si dureros Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa stim sa pretuim cea ce avem linga noi, Doamne ajuta

  17. Foarte emotionant.Multumesc lui Dumnezeu ca am un sot foarte bun care a fost trup si suflet langa mine cand eu am trecut prin aceasta boala cumplita .Si eu la randul meu am procedat si voi proceda la fel cu sotul meu pana cand voi mai exista pe acest pamant.Multumim mult parinte.

  19. Foarte Emotionant. Dumnezeu sa ne lumineze in toate spre slava Lui acum si in veci. Amin.

  20. o poveste trista, dar frumoasa, emotionant pina la lacrimi. Dumnezeu sa ne lumineze mintea si sufletul DOAMNE AJUTA

  23. trista poveste,sunt multi care uita dragostea adevarata alaturi de femeia pe care odinioara a facut-o sotia sa.Dumnezeu sa va dea sanatate pentru invatatura transmisa si sa speram ca o sa-i ajute pe unii care au uitat dragostea adevarata!

  28. Frumos, dar ff trist. Ceva de genul acesta traiesc eu, numai ca eu nu am putut sa fiu asa de tare precum ea. Intradevar trebuie sa fii f puternic sa gandesti asa. Acum suntem in proces, dar inima mea refuza sa creada ca se va intampla acest lucru. Spun la toti ca, daca s-ar intoarce acasa nu l-as mai primi, dar inima mea plange cu lacrimi de sange. Este f trist ce se intampla. Din toata nebunia asta, doar eu si baietii mei suferim f mult. Pana la urma trebuie sa-l intelegem si pe el ca trebuie sa fie fericit. Pentru asta acum sunt dispusa sa ii acord divortul care s-il doreste cu orice pret.

  29. multumim din suflet parinte pt aceasta poveste, poate asa mai deschidem si noi ochii si nu mai suntem atat de rai. Doamne Ajuta

  31. frumos dar foarte trist…..numai dupa ce pierzi o persoana iti dai seama cat de mult o iubesti , cand o ai langa tine nu realizezi si cand realizezi e prea tarziu …..pacat

  32. Astazi dupa Sfanta Liturghie am citit aceste randuri ce au o incarcatura emotionala in duhul Domnului foarte mare… pana si din pietre scoate lacrimi, daramite din noi copii Domnului ce orbecaim pe calea Sa… Cer iertare, daca asa ar fi toate predicile, multi ar gusta din dulceata Raiului… Domnul sa ne lumineze mintea si sufletul sa ni-l incalzeasca prin al Sau Duh!
    Cu iubire in bunul Dumnezeu,
    marcel

  33. Foarte trist! Sa pretuim ce avem langa noi, sa ne amintim de clipele frumoase petrecute impreuna si sa comunicam cat mai mult!

  37. Da o lectie de viata din care avem multe de invatat asa e tot timpul uitam sa facem atentie la cei dragi de langa noi

  38. Oare cat timp ne vom aduce aminte de talcul acestei povesti ?

    Suntem capabili sa schimbam ceva in comportamentul nostru , sau suntem la fel de slabi ca pana acum ?

    Va multumesc din suflet , Parinte, pentru acesta lectie de viata !

  39. superb…. din pacate trist dar adevarat…de multe ori regretele vin cand din pacate nu mai putem face nimic….

  40. E o lectie de viata pe care multi dintre noi ar trebui s-o invatam… la timpul potrivit, impresionant… mi-au dat si lacrimile… cateodata e prea tarziu… pentru regrete…

  41. Sunt ramasa fara cuvinte… e o adevarata lectie de viata… multi am trecut prin asa ceva si nu am stiut cum sa ne comportam… cu copii si cu sotii nostri… E bine ca dati asemenea istorii pentru a sti cum sa faci si care sunt consecintele cand nu gandesti si faci totul in pripa…

  42. RESPECT este cuvintul care ar trebui sa ne caracterizeze, respectati jumatatea, copilul si orice alta persoana cu care ai contact, daca ai respect este prea putin pobabil sa gresesti fata de cineva (cu exceptia unora fara bun simt). Este o adevarata lectie de viata, aura care a reusit s-o mentina pana in ultimul moment fara sa umileasca pe nimeni si sa-i dea copilului o lectie despre dragostea adevarata (chiar daca stia ca nu e asa). Sunt prea putine acele persoane care au aceasta capacitate, cinste lor.

  45. e o poveste emotionanta, persoanei iubite sa ii spunem zilnic te iubesc si sa o apreciem,sa nu uitam.

  48. frumos dar trist, este adevarat ca nu ne dam seama de ce avem pana nu il pierdem, m-a impresionat povestea

  50. Cuvintele sunt prea sarace pt. a exprima regretele sau durerea in momentul in care pierzi pe cineva.
    Dumnezeu sa binecuvinteze lumea intreaga.

  51. Dumnezeu sa ne ierte, sa ne binecuvinteze cu multa dragoste si intelepciune, sa ne faca mai buni, mai sinceri, mai blanzi, SUNTEM ATATA DE RAI SI PLINI DE URA! Nu ne mai suportam unii pe altii, suntem bolnavi de avere, de avutie, de minciuna, de pacate. DOAMNE NU NE LASA, INTOARCE-NE LA CREDINTA !

  52. Este o poveste ce ne invata cum sa ne comportam in anumite momente din viata, pacat ca realizam prea tirziu cind nu se mai poate face nimic

  53. mare pacat ca unii oameni nu invata si din grselile altora, asteapta sa li se intimple lor dar este deja prea tirziu… trebuie sa apreciezi ceea ce ai cind e inca linga tine nu dupa ce ai pierdut… te dai cu capul de pereti degeaba… trebuie sa traiesti ca si cum oricind ai putea sa patesti un necaz, sa fii cu un pas inainte… Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti

  54. o poveste trista, emotionanta. Sotul a ramas cu o durere in suflet care nu-i va trece niciodata. Iubirea pentru sotia lui a fost mai puternica numai ca si-a dat seama prea tirziu. Pacat ca nu au mai putut sa se bucure impreuna. Daca va avea credinta, sotia lui il va veghea din Rai. DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE! IISUS SA VA OCROTEASCA! DOAMNE-AJUTA!

  55. Această istorie este ff frumoasă, dar și tristă.
    Mie mi-a plăcut extrem de mult aceasta frumoasă poveste. Nu aș dori nimănui ca această poveste să îi devină realitate.

  56. Intr-adevar cine are un pic de suflet si citeste aceasta istorie tristà intelege deznodàmàntul…..DOAMNE AJUTA!

  59. Pacat ca nu apreciem persoana draga pana ce nu pleaca de langa noi fiind deja prea tarziu pentru regrete, deci sa luam aminte sa nu repetam greseala facuta de la cei care acum regreta si sufera…

  60. ADEVARATA COMOARA ESTE DRAGOSTEA ADEVARATA FATA DE SUFLETUL PERECHE SA LUAM EXEMPLU NECUVINTATOARELOR CARE INTRADEVAR SUNT CREDINCIOASE SUFLETULUI PERECHE PINA LA MOARTE

Comments are closed.