„Sunt unii care se ostenesc pentru a dobândi acest pământ, noi însă ne ostenim pentru a moşteni Împărăţia cerurilor.

Sunt unii care veghează şi rămân treji nopţile pentru a strânge aur şi argint, noi însă rămânem treji şi ne ostenim pentru a pregusta în privegherea noastră vieţuirea care ne va fi dată după Înviere.

Sunt unii care se împodobesc pentru lume spre sminteala lor, noi însă ne împodobim pentru Domnul, lumina celor vii (Iov 33, 30).

Nu există timp mai prielnic pentru sfinţenie ca rugăciunea

Sunt unii care se îmbată de vin şi astfel mintea lor se abate de la osteneala sufletelor lor, noi însă ne îmbătăm de iubirea lui Dumnezeu şi în beţia noastră ne abatem de la cele stricăcioase de aici.

Sunt unii care se ostenesc pentru a dobândi cunoaştere primejdioasă, din care nimic nu ne va putea însoţi în lumea viitoare, noi însă ne ostenim în meditarea la Dumnezeu.

Sunt unii care spun lucruri fără rost şi urâte, vorbe de râs şi altele, noi însă vorbim despre mântuirea sufletelor, ne îndeletnicim cu cuvintele judecăţii, cercetarea a ceea ce va fi după înviere, arătarea a ceea ce ţine de împăcarea lui Dumnezeu cu noi, învăţătura despre mântuire; iar toate acestea umplu sufletul de străpungere!”

Nu există timp mai prielnic pentru sfinţenie ca rugăciunea

Starea de rugăciune este o binecuvântare pentru om şi cel mai potrivit timp spre dobândirea sfinţeniei:

„Căci ce alt timp e atât de sfânt şi potrivit pentru sfinţenie şi primirea de daruri ca timpul rugăciunii, în care omul vorbeşte cu Dumnezeu? Căci în acest timp, în care-L cheamă pe Dumnezeu, el Îl roagă şi vorbeşte cu El, şi orice mişcare şi gândire a omului se concentrează cu putere şi priveşte şi cheamă doar pe Dumnezeu, şi toată gândirea sa e absorbită în convorbirea cu El, iar inima sa e plină de El.”

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

(din invataturile Sfintilor Parinti)