UNDE E IUBIRE, ACOLO E DUMNEZEU! Punți spre sufletul lumii;
Când inima își amintește, lumea se vindecă🙏❤️🤗
Dragi frați și surori din Comunitatea Românească din Straubing și din împrejurimi,
În ziua de 23 aprilie 2025, cu ocazia prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință – ocrotitorul celor care luptă nu cu sabia, ci cu credința și cu dragostea – am trăit o zi de adâncă emoție și responsabilitate. În mijlocul sărbătorii duhovnicești, pe lângă celelalte slujbe şi activităţi obişnuite în aceste zile, am avut onoarea de a reprezenta, cu smerenie și demnitate, comunitatea noastră românească în fața autorităților şi cetăţenilor orașului Straubing, la comemorarea celor care au pătimit în noaptea întunecată a istoriei.
Am stat alături de frați din alte neamuri, alte credințe, alte rădăcini… și totuși, în acel moment, eram toți uniți în aceeași lacrimă, în aceeași rugăciune tăcută. Ne-am înclinat în fața memoriei celor care au fost dezbrăcați de demnitate și viață în vremea marșurilor morții și ne-am ridicat inimile către cer, în lumina unei speranțe care nu moare: că asemenea atrocități nu vor mai fi posibile niciodată, nicăieri.
Trăim vremuri în care umbrele trecutului încă mai alunecă peste prezent. Rănile lumii nu s-au închis. Dar noi, românii din diaspora – purtători ai unei credințe care a trecut prin suferințe, ai unei limbi care a plâns și s-a rugat timp de veacuri – suntem chemați să fim punți de lumină, nu ziduri de teamă. Să fim cei care nu doar vorbesc despre dragoste, ci o trăiesc. Să mângâiem unde e durere, să îmbrățișăm unde e singurătate, să aprindem lumânări unde e întuneric.
Să nu uităm niciodată: pacea nu începe între armate, ci între suflete. Și fiecare suflet care iubește, vindecă puțin din lumea aceasta rănită.
Credința noastră nu este doar un steag în vânt, ci o ancoră. Iar această ancoră ne leagă nu doar de cer, ci și de ceilalți oameni – vecinii noștri, prietenii noștri, chiar și de „celălalt”, cel de care uneori ne temem, dar pe care Hristos ne cheamă să-l iubim ca pe noi înșine.
Să fim, prin faptele noastre, mărturisitori ai păcii, ai iertării, ai unei omeniri care nu mai împarte oameni în „ai noștri” și „ai lor”, ci îi privește pe toți ca pe frați. Căci acolo unde este dragoste adevărată, acolo este Dumnezeu.
„Și dacă azi aprindem o lumânare pentru cei care nu mai sunt,
să nu uităm să aprindem și o lumină în inima noastră –
pentru cei care sunt încă aici, dar au nevoie de iubire.
Fiindcă cel mai sfânt altar e omul de lângă tine.”
Cu inima plină de recunoștință, cu dor de cer și cu speranță pentru oameni,
vă binecuvântez și vă îmbrățișez cu dragoste părintească,
al vostru, cu smerenie,
Părintele Vasile Florin Reuţ
Preot paroh și slujitor al Bisericii și Comunității Ortodoxe Române
„Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Straubing – Bogen
*
Vă transcriu traducerea mesajului domnului Primar general al oraşului Straubing, domnul Markus Pannermayr:
„În noaptea de 24 aprilie 1945, câteva mii de deținuți din lagărele de concentrare au poposit la noi, în Straubing, în zona Hagen, în timpul marșului forțat de deportare din lagărul de concentrare Flossenbürg spre Dachau. Astăzi, la exact 80 de ani de atunci, ne-am adunat împreună la monumentul comemorativ, inaugurat acum 30 de ani, pentru a ne aminti de această crimă inumană și de victimele sale.
Ce legătură are aceasta cu noi, cei de astăzi? Papa Francisc formulează un gând în autobiografia sa „Speranță” care ne oferă răspunsul:
„Ceea ce bunicul meu Giovanni și mulți alți bunici și tați ne-au învățat prin comoara amintirilor lor dureroase este că războiul nu este niciodată departe. De fapt, el este aproape de noi, locuiește în fiecare dintre noi: pentru că fiecare război începe în inimă.”
Papa Francisc avertizează cu claritate asupra populismului:
„Este important ca tinerii să înțeleagă cum începe populismul. Promisiunile bazate pe frică, mai ales pe frica față de celălalt, fac de obicei parte din discursurile populiștilor. Ele sunt începutul dictaturii și al războaielor. Pentru aproapele tău, tu ești celălalt.”
Ieri am început să citesc această autobiografie. Sunt fascinat de stilul narativ minunat, de profunzimea gândurilor și de sinceritate. De aceea, la ceremonia comemorativă de astăzi, am citat cu plăcere din această carte:
„Numai cine este capabil să construiască punți merge înainte: cei care construiesc ziduri rămân prizonieri în spatele propriilor ziduri. Și mai întâi, acolo este închisă inima lor.”
*
Mesajul original al domnului Primar general Markus Pannermayr:
In der Nacht zum 24. April 1945 lagerten mehrere tausend KZ-Häftlinge auf dem erzwungenen Deportationsmarsch aus dem Konzentrationslager Flossenbürg nach Dachau bei uns in Straubing am Hagen. Gemeinsam haben wir heute – 80 Jahre später – an der Stele, die genau vor 30 Jahren eingeweiht wurde, an dieses unmenschliche Verbrechen und die Opfer erinnert.
Was hat das mit uns heute zu tun? Papst Franziskus formuliert in seiner Autobiographie „Hoffe“ dazu folgenden Gedanken: „Was mein Großvater Giovanni und die vielen Großväter und Väter uns mit dem Schatz ihrer leidvollen Erinnerungen gelehrt haben, ist, dass Krieg nie weit entfernt ist. Tatsächlich ist er uns nahe, er steckt in jedem von uns: Denn jeder Krieg beginnt im Herzen.“
Sehr deutlich warnt Papst Franziskus vor dem Populismus: „Es ist wichtig, dass die jungen Leute verstehen, wie der Populismus beginnt. Die Versprechungen, die sich auf Angst gründen, vor allem auf die Angst vor dem Anderen, gehören üblicherweise zu den Predigten der Populisten. Sie sind der Beginn der Diktatur und der Kriege. Denn für deine Mitmenschen bist du der Andere.“
Gestern habe ich mit dem Lesen der Autobiographie begonnen. Ich bin fasziniert vom wunderbaren Erzählstil, der Tiefe der Gedanken und der Offenheit. Deshalb habe ich bei der heutigen Gedenkveranstaltung auch gerne aus dieser Autobiographie zitiert: „Nur wer Brücken zu bauen vermag, bewegt sich vorwärts: Die Erbauer von Mauern sind gefangen hinter den von ihnen erbauten Wänden. Und als erstes wird dahinter ihr Herz eingeschlossen.
Foto: Oberbürgermeister Markus Pannermayr